Lui - 3

Da, dragul meu...Ai comis-o.

Tocanita de ciuperci in varianta editata-plus-vin trebuie sa contina neaparat ceapa prajita! Mirosul ei este un "must" al atmosferei de vizionare (sau vizualizare - in cazul refugiatilor in astral) a povestilor in care atractia e justificata de incarnarile multiple, nefinalizate corespunzator. Toporul - il cari cu tine din viata in care iti eram soacra, nu-i asa? Stiu ca e al tau, nu mi-l insusesc - degeaba l-ai asezat linga mine…

Da, dragul meu...Ai comis-o. Exista un ceva…abia-sesizabil intre seductie si manipulare, dar exista, nu pot sa intorc capul, prefacindu-ma ca nu vad…mintindu-ma ca nu simt…Nu, nici macar de dragul tau…Stiu, ai sa spui ca ucid misterul, iar eu o sa-ti spun despre un alt ceva abia-sesizabil, acela dintre minciuna si mister…Sint atit de multe nestiute in mod firesc, incit, efortul rational (de emisfera stinga…continua tu evaluarea financiara a argumentelor iscate de acolo) suplimentar de a ascunde si de a masca are un efect paradoxal - releva - un adevar condimentat pina la amar cu minciuna, sentimente navalnice reciclate si dansuri second-hand.

Sint depasita, dragul meu. Jocurile astea – de-a calaul, de-a victima, de-a salvatorul…le-am jucat…am fost …de toate…nu stiu daca in alte vieti, dar in asta - cu siguranta da - in lumea reala, nu la adapostul tastaturii si monitorului. Stiu fiecare replica, stiu ce urmeaza, stiu muzica, stiu deznodamintul, stiu costumele, da, stiu… Mastile functioneaza in algoritmi usor de anticipat; pe de alta parte - autenticul e spontan si imprevizibil.

Nu, dragul meu, nu e nimic demonstrativ aici (asa cum te-ai asteptat sa fie, atunci cind m-ai provocat, in prima varianta a postarii…vezi…desi ai sters, n-am uitat…).  Da, poate e un semn de evolutie (iar fac apel la memoria atitudinii tale in varianta pre-editare) sau ar putea parea ca ma dau desteapta…Asta e riscul pe care mi-l asum – altele – ar fi zadarnicie cruda.

Asadar, dragul meu, ce alegi? Adevar sau …provocare?

4

Ceea ce ma sperie cu adevarat in discutia noastra este faptul ca nimic nu este intamplator. Nici cuvintele, nici ironiile tale dragalase (sa te asez in Excel? cum?), nici motivele ori gandurile din spatele cortinei acestui dialog, indiferent care sunt ele.

Nimic nu este intamplator. Tot ce traim este o inlantuire cauzala. Undeva, candva, am facut ceva indeajuns de bun ca sa fiu astazi rasplatit cu acest dialog. Sau ceva indeajuns de rau. Ma rog, detalii… e adevarat, sunt chiar detaliile care conteaza. Dar trebuie sa raman politicos: am sa ma prefac in continuare ca am facut ceva bun, desi e limpede ca lumina zilei: am comis-o!!!

Poate ca ne cunoastem din alte vieti. Poate ca alta data mi-ai fost mama, sau mi-ai fost sora. Ori poate mi-ai fost soacra. Mda, e foarte posibil. De asta simt ceea ce simt pentru tine; sunt sentimente mult prea puternice, mult prea navalnice. Sau - cine stie? - poate ai fost un personaj precum Fosta Mea Sotie Nr. 2: genul de femeie pe care ai iubit-o, ai urat-o, ai admirat-o si ai dispretuit-o. Ori poate mi-ai fost prieten. Ori poate mi-ai fost dusman. Ori poate am trecut (aproape) indiferenti unul pe langa altul, schimband doar o privire grabita pentru doua-trei clipe, si ne-am atins ca din intamplare… intr-o promisiune tacuta ca ne vom intalni cu alta ocazie, in alte vieti, si ca ne vom spune mai mult de o privire: un mail cu porcarioare virtuale, un mesaj pe facebook, un comentariu pe blog, o atentie, o maslina virtuala…

Nu ma cunosti. Nu te cunosc. Norocul meu. Norocul tau. Dar dialogam virtual de ceva vreme. Si am senzatia limpede ca te stiu de foarte mult timp. Te stiu bine. Stiu fiecare particica din tine. Iti cunosc dragalaseniile, ca atunci cand dimineata stateai asezata pe genunchi si priveai rasaritul, langa perdeaua putin data deoparte, cu toporul asezat gratios alaturi. Iti stiu locul acela pe gat, langa ureche, unde iti placea sa te sarut atunci cand imi puneai pistolul la tampla. Iti cunosc si vocea, am auzit-o de atatea ori soptita in ureche: ce zici de o ruleta ruseasca? Nu e guturala; dar recunosc ca uneori, de foarte aproape, pare putin ragusita; mai ales atunci cand ma ameninti tandru, in ureche. Iti stiu atat de bine si degetele, pentru ca de atatea ori ne jucam cu ele, pe gatul meu.

Stiu ca tu poti fii si Frumoasa, si Bestia. Stiu si in ce ordine: intai Bestia, in 1000 de copii xerox, fata-verso, marsaluind in batalioane ordonate, cu baionetele la arme. la urma vine Frumoasa, un exemplar original, in mapa transparenta, pe hartie din aceea faina; daca supravietuiesti, evident.

Stiu bine ca iti place sa te joci. Dar nu stii cum. Nu-i nimic, draga mEa: e timp destul pentru experimente. O eternitate.

Asa ca de ce m-as grabi sa te mai cunosc inca o data? Ai ceva nou in viata asta? In afara de chestia cu Excel-ul, firesc. Si nici sotii, rudele ori amantii nu se pun la socoteala.

Crezi ca de data asta esti mai caustica ca in alte vieti, Iubita mEa? Cu siguranta ca da. Si e limpede ca vei lua Marele Premiu. Si simt ca de data asta nu va mai fi nevoie sa ii caftim pe cei din juriu, ca data trecuta.

Stiu ca vom ajunge sa ne cunoastem si in viata asta. Si stiu bine ca intalnirea dintre noi va fi precum ciocnirea a doua trenuri de mare viteza: inca trei zile dupa aceea se vor auzi soneriile telefoanelor dintre ruinele fumegande. Stiu ca ma vei iubi; si stiu ca ma vei uri. Si stiu ca imi vei aplica iar genunchiul acolo, in locul acela... desi ti-am spus de atatea ori, in atatea si atatea vieti: orice, iubita mEa, dar nu asta!

Si atunci, de ce m-as grabi? Unde? Incotro? Se va intampla oare - de data asta - ceva ce nu ar trebui sa se intample? Voi reusi sa scap cu fuga? Vei aluneca atunci cand iti vei ridica genunchiul? Voi reusi sa obtin amanarea executarii sentintei, sau eventual suspendarea?

Stiu ca vei incerca sa nu recunosti nimic. Vei raspunde cu dragalaseniile tale obisnuite (le stiu de atata vreme), si imi vei sopti tandru in ureche sa fiu cuminte, ca ai invatat o schema noua cu genunchiul. Iar eu te voi asculta infiorat, si inima imi va bate, din nou, la fel de navalnic ca in alte dati…

Sau poate ca iti vei aduce si tu aminte.

Stiu, tu ai putea sa iti aduci aminte si ceea ce eu am uitat. Inclusiv faptul ca eu sunt un nebun periculos, dezlantuit pe net in cautarea unor tinere domnite psiholoage: victimele mele favorite, de mii de ani. Si da, recunosc: am nevoie sa fiu salvat! Hai, iubita mEa, te rog cu disperare: salveaza-ma!

Indiferent ce vei face, eu sunt aici. Nu ma grabesc. Nu plec niciunde. Imi vad de ale mele. Mi-am luat ceva de crosetat (un model nou de manusi cu buzunarase laterale), iar intre timp mai dau cu lingura prin cratita de pe aragaz: tocanita de ciuperci cu vin si cu diverse aspecte; o reteta pe care nu cred ca o stii; fara matraguna.

Intr-un final vei veni. Pe la spate, ca in alte vremuri. Si imi vei pune mainile pe ochi (si iti cunosc atat de bine degetele) si pistolul tau in coaste, si iti vei ridica usor genunchiul, doar putin, ca o aluzie, ca sa imi savurezi fiorii; si dornica sa te joci din nou de-a hotii si vardistii imi vei sopti in ureche, cu voce usor ragusita:

Cine este?

Lui - 2

Oooo…Dragule…asta da perversiune: sa ma asezi in Excel…Ador sa simt marginile ascutite dintre coloane si linii cum ma transforma in bucati recognoscibile si, prin urmare, digerabile si asimilabile in focul metabolic al ratiunii si al experientelor tale anterioare…

Acelasi foc in care imi amesteci si imi distilezi contextualul si mi-l concentrezi in licori pretioase si precis etichetate sub “cuvinte-cheie”…Imparte si cuvintele in silabe, si atunci sigur vei reusi sa inlaturi orice urma de sens, de traire, de altfel…

 Draga El…imi pare rau sa mai adaug un strop de dezamagire, dar nu sint Trei, desi, uneori, pot lasa impresia de cinci-sase…sint doar o Ea: o inlantuire de cuvinte cu ruperi de ritm si de registru – uneori banal, previzibil, alteori navalnic, din aparenta seninului interior.  Vibrez cu trairea momentului, in toate culorile…si ma intensific cind simt incercarile cuiva de a ma anticipa…Iar vocea…mi-e una - aceea usor guturala (dar de la Dumnezeu ca sa nu pot fi obligata sa cint in cor la Cintarea Romaniei).

Nu, draga El…Nu ma declar captiva intr-o identitate fixa…Nu (si) aici…Daca vrei caracteristici certitudini, aptitudini - gasesti pe Hi 5. Asa ca…fii…si incepe cum esti...cum vrei...cum simti…cum concluzionezi…Tu conduci dansul…Si daca o miscare anume ma va surprinde, o sa ma las,  pentru o clipa, condusa de surpriza. Dupa care…o sa ma-ntorc in bratele tale. Virtuale.

Noapte buna, Draga El…Stringe-o la piept pe micuta zeitate indiana si ia-ti ramas bun: detest sa te impart cu femei plasmuite.

3

Da, draga mEa, recunosc ca mi-am neglijat indatoririle virtual-conjugale. Ce, credeai ca numai tu poti fii dezamagita? Ei bine, afla ca si eu sunt dezamagit! Am facut nenumarate tentative de a descifra corect mesajul tau; m-am bazat pe logica, pe ratiune, pe experienta si pe tot ce are mai nobil, mai riguros si mai masculin gandirea unui homo sapiens; am fost increzator ca voi solutiona triumfator ghicitoarea ta, si voi putea sa bifez calm inca o victorie a ratiunii impotriva irationalului, a ordinii impotriva haosului, a prozei impotriva poeziei.

Si vrei sa stii ce a iesit???

Iata prima descifrare a ghicitorii, in baza unei prime categorii de cuvinte-cheie selectate din mesajul tau:

“… un anume ritm, o anume profunzime, o anume  miscare… placerea alegerii… mustind de tandrete… oriunde pe trupul ei.... o soapta sau un geamat… poate e surprinsa… poate o doare… intrebari… mister…”

A doua solutie la aceeasi cimilitura:

“… dezamagita… adevar… minciuna… dezamagit… intuneric… lumina… prima surpriza... arata seducator… reflectoarele…”

Si a treia; (unde sincer, ai cam sarit calul…)

“… tocurile… noroiul… fantezii… cizme de cauciuc… cureaua mitralierei petrecuta peste decolteul ei… comenzi inverse… belladona… doze letale… delicioasa otrava…”

Draga mEa, ca orice Energie Feminina, esti incomprehensibila!

Am cautat sa te gasesc, si te-am gasit; dar de trei ori...

Am incercat sa te vad asa cum te vezi si tu, si am primit trei autoportrete; unul si unul…

Am vrut sa te aud, si acum nu mai stiu unde sa ma ascund de cele trei voci pe care le aud… si ce voci...

Am cautat sa gasesc care este vibratia ta, si m-am ales cu o gama intreaga de frecvente… cu o fibrilatie…

În acest moment, atunci cand incerc sa mi te inchipui (da, recunosc, si barbatii pot fi perversi) te vad ca pe o zeitate indiana cu trei manifestari: trei capete, trei trupuri, trei guri, sase ochi, sase maini, sase picioare, sase etc etc etc

Care dintre Cele Trei esti Tu?

Sau (sa fim practici) cu care dintre Voi Trei sa incep?

Lui - I

Trebuie sa recunosc, draga El, sint un pic, doar un pic…dezamagita. “Un pic” poate fi “un pic” de adevar sau de minciuna, “un pic” de timp, “un pic” din trairile unui moment…Fiecare  inteles determina un anume ritm, o anume profunzime, o anume  miscare…si iti las tie, draga El, placerea alegerii. Dezamagit? Ma indoiesc…N-ai avea nici timp, nici spatiu interior sa simti asta…Nu…Esti absorbit total de arena ta, de bestia pe care o invoci, de atacul ei pe care il astepti, de intuneric…

Da, sint dezamagita…Recunosc potentialul intunericului de a livra surprize, dar si fateta lui obstructiva…Ti-e teama ca – aprinzind lumina (sau deschizind ochii) – se duce dracu’ misterul? Sau visul? Nu…In schimb, ai putea sa o vezi pe Ea. Si-atunci s-ar intimpla prima surpriza. Te priveste atent din tribuna si  nimic din infatisarea ei nu tradeaza ca ar fi coborit vreodata in acea arena. Arata seducator si, daca ai mai putea sa gindesti limpede, ti-ai autoironiza iluzia in care ai trait – tocurile acelea n-au fost alese pentru a fi  implementate in noroiul in care o asteptai. Asta daca nu cumva esti un fashion-addicted si derulai fantezii cu o Ea venind la intilnire in cizme de cauciuc…

Rizi…cum ar fi aratat cureaua mitralierei petrecuta peste decolteul ei? Sau cum i-ar fi stat cu un urias lansator de proiectile sprijinit pe umar? Ai fi rupt-o la fuga sau ai fi lasat masculul protector din tine sa se manifeste, intrebind-o daca n-are nevoie de o mina de ajutor? Probabil ca nici una, nici alta: ai fi sarit sa o lovesti, convins ca rapui Bestia…Of, draga El, nu ti-a spus nimeni pina acum ca Bestiile veritabile raspund la comenzi inverse? Adica – daca invoci o astfel de fiinta -  s-ar putea sa te trezesti cu o prezenta mustind de tandrete?

  

Cu belladonna e alta poveste…Da…Doze letale s-ar putea afla presarate oriunde pe trupul ei. O soapta sau un geamat  ti-ar putea lua sau darui viata de dupa Ea. Dar Ea tace…Poate e timida…poate te invita sa o traiesti…poate e surprinsa…poate o doare abilitatea cu care alegi delicioasa otrava…poate ii place ca l-ai dat pe miine pentru Ea.... poate spera ca intensitatea contine antidotul… Cite intrebari…cit mister…chiar daca inginerul de sunet si lumini a aprins reflectoarele…

2

Te vad.

Ai scris un raspuns, dar nu i-ai dat drumul in eter; vrei sa il mai mai clocesti, sa ii mai adaugi ceva belladonna.

Stii ce inseamna belladonna, draga mEa?

Inseamna matraguna...

Eu sunt in arena si acum.

E bezna, si habar nu am din ce directie va ataca bestia.

Si nici cand; sau cum.

Dar sigur va ataca.

Iar asteptarea mareste tensiunea.

Imi place.

Te implor, fii generoasa si trimite-mi prima salva de obuziere.

Imi voi inchipui ca este un geamat lasciv, in ureche.

Promit.

Hmmm... cu drag,

El

1

Draga Ea,

Dupa cum vezi, am acceptat jocul propus de tine.

Am coborat in arena, desi habar nu am din ce directie va aparea bestia.

Acum te rog indura-te si trimite-mi prima rafala de mitraliera.

Imi voi inchipui ca este o soapta tandra, in ureche.

Promit.

Cu drag,

El